Coordonate: 44,67652, 27,97574
Canara este un toponim de origine turcă și înseamna stâncă. Rezervația reprezintă relieful stâncos, cu aspect spectaculos în care s-a adâncit albia Dunării în zona orașului Hârșova. La răsărit se află două dealuri (Celea Mică și Celea Mare) iar spre vest Dealul Băroi (toponim care vine de la localitatea antică Beroe, aflată în aval). Habitatul conține păduri virgine, iar în zona înverzită cu arbuști ponto-sarmațieni există specii incluse în cartea roșie. Ecosistemele sunt acvatice și terestre. Prin legislația specifică sunt protejate: 1 specie de mamifere, 4 specii de amfibieni și reptile, 15 specii de pești, 1 specie nevertebrate, 2 specii de plante și 8 specii de floră și faună.
Acces: Mediu (DN3, DJ223, DN22C, E81, DN2A)
In partea de sud-est, sub cartierul Dij Mahalale se află o așezare neolitică cu un strat de cultură de peste 13 m. Din păcate, gospodăriile actuale acoperă întregul sit, cunoscut în litaratura de specialitate sub denumirea de tell (movilă antropică). Pe dealul din partea de vest (Băroi) s-a construit recent mănăstirea Prodromița.
Coordonate: 44.68301, 27.94839
Geamia Mahmud (Sultan Mahmut Cami) este cea mai veche clădire din Hârșova și unul dintre cele mai importante monumente istorice. A fost construită în 1812 în timpul domniei Sultanului Mahmud al II-lea.
Deasupra cupolei sale se ridică un minaret, care arată de departe locul sacru al religiei musulmane. Ea aduce varietate în aspectul arhitectural al Hârșovei, dând în același timp un bun exemplu de coexistență armonioasă între oamenii de diferite religii.
Coordonate: 44.68304, 27.94336
Biserica a fost construită la începutul secolului al XX-lea. Stilul bisericii este bizantin și are forma unei cruci. Acoperișul este din tablă galvanizată. Biserica are 7 turnuri, 2 baze, una centrală înconjurată de 4 mai mici și are arhitectura specific ortodoxă: sală, naos și altar. Interiorul bisericii primește suficientă lumină prin cele 26 de ferestre, iar în locul ferestrelor, biserica este decorată cu vitralii monumentale și un candelabru cu 72 de lămpi.
Coordonate: 44.68637, 27.9464
Locație: oraș Hârșova, str. Revoluției Nr. 27 acum, Strada 9 Mai – Ansamblul V. Cotovu după implementarea actualului proiect.
Poate fi accesat de pe DN2A, E60
Web-site: http://www.minac.ro/muzeul-carsium-harsova.html; www.harsova.ro
Tel: +40 0241 871 033
Timp de lucru:
09:00 – 17:00 / Luni – Duminică /
Muzeul prezintă cele mai reprezentative descoperiri din orașul Hârșova și din împrejurimile sale de la începutul neoliticului până la epoca modernă timpurie. Sunt expuse aici obiecte de mare valoare științifică și artistică, caracteristice perioadelor, neolitică, epocii metalelor, antichității și evului mediu.
Noul muzeu va ilustra și istoria vieții pe Pământ cu resturi de vegetație și faună din Paleozoic și Mezozoic.
Cetatea, romană și romano-bizantină Carsium, a fost construită pe o fortăreață timpurie getică în a doua jumătate a secolului I d.Hr. La începutul secolul II d.Hr., în timpul războaielor dacice, în anul 103 d.Hr. împăratul Traian a întărit cetatea cu ziduri de piatră.
Cetatea este menționată în toate documentele din antichitate, începând cu secolul al II-lea î.Hr. până la începutul secolului al VII-lea (Ptolemeu, Tabula Peutingeriană, Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul este de origine getică și este asociat cu relieful stâncos.
Cetatea a fost construită pe malul fluviului Dunărea, în aproprierea celui mai important vad de trecere a Dunării spre Câmpia Ialomiței. Acesta a furnizat legătura dintre comunitățile romane și romanizate la sud și la nord de Dunăre. În creștinismul timpuriu, a fost un important centru spiritual.
Coordonate: 44.68147, 27.95271
Sursele istorice indică distrugerea cetății în timpul invaziilor barbare și restaurarea sa de către Constantin cel Mare și Justinian. În cercetarea sa au fost descoperite materiale arheologice de o mare importanță științifică și expozițională. Acestea sunt: elemente de fortificație, resturi de construcții, inventar funerar, materiale ceramice, material numismatic etc.
Hârșova este cunoscută prin cel mai mare număr de borne de drum roman (stîlpi miliari) din Dobrogea – zece până acum. Acest lucru indică faptul că autoritățile locale romane au reparat și menținut în condiții excelente drumurile care au asigurat legătura fie pe limesul Dunării, fie în provincie. Astfel orașul a dobândit o importanță mare comercială și de tranzit.
Este situat în nordul județului Constanța.
Are o populație de 11.198 de locuitori. Este situat pe malul drept al fluviului Dunărea.
În antichitate în acest loc se afla o cetate romană care purta numele de Carsium.
Hârșova este un oraș modern cu o tradiție de mii de ani.
Partea sud-estică a teritoriului său a fost locuită încă de acum șapte mii de ani, din timpul perioadei neolitice. Aici, pe malul Dunării, se află o așezare neolitică care a ajuns la 12 metri înălțime ca urmare a distrugerii consecutive și a construcției de noi locuințe din lut, aceasta formând o movilă uriașă (tell în literatura istorică care înseamna movilă în limba arabă).
Studiile arheologice au identificat aici o comunitate umană care s-a ocupat cu vânătoarea, pescuitul, agricultura și creșterea animalelor. S-a dezvoltat, de asemenea, și comerțul cu comunitățile din vecinătate sau din regiuni mai îndepărtate.
Așezarea a fost distrusă de triburile nomade (indoeuropeni) care au sosit de la nord și est.
Pe suprafața localității există mai multe așezări de epoca bronzului și fierului. Pe malul Dunării, acolo unde romanii vor construi cetatea, s-a aflat chiar o fortificație getică. Între secolele I-VII cetatea Carsium, a făcut parte din Imperiul roman, iar în secolul al X-lea a fost stăpînită de bizantini. În secolul al XIII-lea aici s-au aflat genovezii care au refăcut portul și au dezvoltat mult așezarea.
Între secolul al XV-lea și prima parte a secolului al XIX-lea, Hârșova a fost cetate otomană, iar orașul a cunoscut o perioadă de prosperitate. În 1651 Evliya Çelebi descria orașul cu 1600 de case, geamii, băi publice, o piață, un zid care apăra orașul și cetatea în lungime de 3000 de picioare. În secolul al XVIII-lea sosesc aici primii coloniști români – păstori transilvăneni.
La mijlocul secolului al XIX-lea aceștia aveau chiar o biserică (Sf.Nicolae) iar imaginea așezării s-a schimbat mult. Orașul gravita în jurul Dunării și centrului portuar unde se aflau numeroase magazine, depozite, bănci, iar pe dealul de vest s-a construit o școală monumentală și biserica nouă.
Sub regimul comunist, rolul orașului ca centru comercial și portuar a scăzut. S-a diminuat, de asemenea, importanța sa administrativă și mulți dintre locuitorii săi au migrat în orașele învecinate.
La Hârșova pot fi vizitate mai multe obiective cultural-istorice, religioase sau naturale, dintre care amintim mai jos:
