Pe teritoriul municipiului Krușari, în ținuturile satelor Gaber, Efreytor Bakalovo, Zimnița, Căpitan Dimitrovo și Ognyanovo intră o parte din Aria protejată a Râului Uscat. Canionul Râului Uscat (Suha reka) și împrejurimile sale reprezintă un punct de reper natural și arheologic, atât pentru regiunea Dobrici, cât și pentru toată Dobrogea de Sud.
În antichitate, Râul Uscat a fost cea mai mare sursă de apă dulce din Dobrogea intercontinentală. Începea cu trei brațe de pe Platoul Frangen și platoul Dobrogea și se varsa în Lacul Oltina. (Judetul Constanța, România). Aici se întâlnesc 132 de specii de păsări (în partea bulgărească a Râului uscat), 98 dintre acestea își fac cuiburi aici, iar unele sunt migratoare; 32 de specii cu pene au un statut de conservare precară în Bulgaria și Europa.
Valea Râului Uscat, cu văile seci adiacente, stânci și creste pietroase pe pante se întinde de la satul Carapelit până la satul Cranovo la nord. Între satele Efreytor Bakalovo și Brestnița există un sistem de baraje cu o lungime de 7-8 km. Dealurile sunt împădurite cu stejar sau cu păduri amestecate de cer și cărpiniță. Spațiile deschise din jurul văii sunt ocupate de terenuri agricole și de pășuni, iar țărmurile sunt acoperite de vegetație iubitoare de apă.
Coordonate: 43.82107, 27.603
Valea seacă a Râului Uscat este una dintre cele cinci locuri importante din Bulgaria pentru călifarul roșu, șorecarul mare, acvila țipătoare mică și bufniță. Aceste specii sunt protejate de UNESCO și își fac cuibul în număr semnificativ. De-a lungul Râului Uscat se întâlnesc specii cum ar fi, presura de grădină, dumbrăveanca, ciocârlia de stol, ciocârlia de pădure, fâsă de pădure, dropia, silvia porumbacă, sfrâncioc cu frunte neagră, sfrânciocul roșiatic.
Lângă satele Gaber, Ognyanovo și Căpitan Dimitrovo se găsesc mai multe peșteri. Unele dintre ele sunt populate de lilieci și de alte mamifere și păsări. Sunt vestite coloniile de peșteri ”Cara Kaya” și ”Balaban kaya”.
Adresa: Se pornește din Koriten spre satul Abrit, așezare Caleto, 9407, municipiul Crușari
Telefon: +359 57 712 024
Zaldapa este cel mai mare centru vechi fortificat din ținuturile Dobrogei de astăzi. Este situată în așezarea Caleto, între satele Abrit și Dobrin, raionul Dobrici. În publicațiile mai vechi și în rândul populației locale este cunoscută cu diferite nume – Abtaatskoto kale, Kaz kale, Dobrin kale, Dobri Kale și Hisar kale, iar numele ei înseamnă apă rece sau galbenă.
Mult timp în literatura de specialitate, ruinele de pe lângă satul Abrit au fost identificate cu orașul antic Abritus. Ulterior, după ce acesta a fost găsit lângă Razgrad, arheologii au legat așezarea de orașul enigmatic Zaldapa, căutat mult de-a lungul timpului în tot nord-estul Bulgariei și în Dobrogea. Această localizare, făcută acum aproximativ 7 decenii, a fost deja stabilită în literatura istorică modernă, deși încă nu avem o confirmare epigrafică.
Zaldapa ocupă, un vast perimetru cu o lungime de 1200 m și o lățime de până la 500 m, flancată de est, nord și nord-vest de o vale adâncă, iar la vest și sud-vest de un vad scurt lateral. Partea de nord a cetății este reprezentată de o terasă plată destul de dreaptă, iar cea de sud este considerabil mai largă și deluroasă. Aceasta este întărită cu un zid fortificat, iar orașul antic este situat pe acesta. Zidul cetății este alcătuit din mai multe segmente rectilinii. Are un total de 32 de turnuri de diferite forme și dimensiuni, 3 porți principale și 2 porți mai mici. Dimensiunea maiestuoasă a cetății Zaldapa (peste 35 de hectare) și caracterul monumental al clădirilor revelate nu lasă nici o îndoială că că aceasta a fost una din cele mai importante centre antice târzii din această parte a Peninsulei Balcanice.
Coordonate: 43.88433, 27.80925
Primele săpături arheologice la Zaldapa datează din perioada anilor 1906 – 1910 și au fost realizate de K. Skorpil. S-au efectuat, ulterior, cercetări și observații parțiale pe teren, dar cercetarea arheologică completă lipsește. Ca urmare a săpăturilor arheologice, au fost studiate doar o parte a sistemului de fortificație, o bazilică civilă, o biserică creștină timpurie și un rezervor de apă construit într-un mod impresionant.
